In asteptarea lui Mos Craciun

              Sarbatorile de iarna ma fascineaza mai mult decat altele, pe de o parte pentru bucuria provenita din Copilul meu interior care asteapta langa cuptor pana se face placinta cu mere si scortisoara,care se bucura de alegerea cadourilor si impachetarea lor, de luminite, globuri, zapada, miros de brad si pe de alta parte mi se pare foarte interesant ce aduc cu ele, sarbatorile.
             Magia aceasta necontenita ne face sa fim mai buni, sa ne gandim si la ceilalti, sa oferim, sa primim, sa fim.
            Imi imaginez partea aceasta de magie a sarbatorilor ca fiind desprinsa dintr-o poveste. O poveste cu permisiuni dar si cu porunci.
           Vad cum oamenii au nevoie de ambele, cum se mixeaza si cum de gradul fiecareia depinde o atmosfera incrancenata sau una destinsa.
           Si se spune, in povestea mea, ca oamenii, de sarbatori, isi ofera permisiunea de a da viata Copilului lor. In fiecare dintre noi traieste un copil mic, de unu,doi,trei ani...care pe parcursul vietii este inchis intr-o temnita si uitat acolo.Se zice ca atingerea suava a simturilor : mirosuri pe care nu ti le amintesti cand le-ai simtit pentru prima oara dar care isi fac nasul sa danseze, gusturi de mult stiute, atingeri de lana groasa si pipait zgrumturos de glob, auz de "Linu-i lin"..eh... toate acestea il fac pe Adultul si Parintele din noi sa-l elibereze pe Copil si sa-i dea voie sa se bucure de toate cele.
          In deplina libertate Copilul se bucura fara prea multe motive, ii place sa fie inconjurat de oameni, sa se gandeasca la altii, sa imparta si sa primeasca. In perioada sarbatorilor, in special de Craciun oamenii primesc urmatoarele permisiuni, de la ei insisi :

Interviu Jocuri Psihologice

            Pentru ca e week-end si ragazul isi gaseste loc si la mine in casa, m-am gandit sa impartasesc cu voi bucuria facuta de Florentina Lungu, manager Succes Personal, o persoana foarte draga mie si cu care colaborez inca din primavara.
           Voi sustine un workshop interactiv, sambata 24 noiembrie cu tiltul Jocurile psihologice _ manipulare, vulnerabilitate sau blocaj?  si Florentina a dorit sa afle toata lumea despre ce va fi vorba.

          Iata o scurta parte a interviului:

FL: Prima data cand au auzit despre jocurile psihologice m-am dus cu gandul la jocurile de copii.  Apoi am aflat de natura lor oarecum distructiva. Ce sunt, de fapt, jocurile psihologice?

AC:    ( zambeste) Jocurile psihologice sunt niste comportamente care se tot repeta, fara ca oamenii sa fie constienti ca fac aceste lucruri. De cele mai multe ori se intreaba :” Oare cum de mi s-a intamplat asta din nou?”
Jocurile psihologice sunt asemanatoare jocurilor de societate dintr-un punct de vedere: ambele au reguli prestabilite care sa-i asigure functionarea pana la capat. Regulile jocurilor pshologic sunt nescrise, ascunse si mentin cei doi jucatori in anumite roluri pentru ca jocul sa fie dus la sfarsit.
Exista cel putin doua caracteristici care fac diferenta intre jocurile distractive si jocurile psihologice:

Atitudinea fata de experienta

          Inainte sa se intample scriam un post despre trauma si durere.Ajunsesem la jumatate si il salvasem.
          Dupa saptamani in care am vazut cum se manifesta durerea la mine, la cei din jurul meu, dupa ce am revazut importanta micilor traume la intregul vietii ma hotarasem sa scriu cate ceva. Insa nu era suficient.
Asa ca mai aveam rabdare cu terminarea postului. Si apoi..s-a produs. Sistemul a cedat. Partea hard (ware) a cedat. Tot ce exista acolo se afla undeva suspendat intr-un necunoscut. Foi, carti, sute de carti de specialitate, idei, notite, proiecte dragi : incepute si terminate.Finalul  este inca deschis.

         Dupa aceasta experienta credeam ca eram pregatita sa scriu din nou, pe un alt device, insa asteptarea o facea pe prietena mea sa ma intrebe: " Ziceai ca scrii...nu mai scrii?". Si la fix 3 zile, in timp ce notitele despre trauma si atasament de la workshopul Johannei Beazley stateau pe masa patrata, scot din sirul usor ordonat  Atasamentul in psihoterapie de David Wallin.

        Am citit capitolul 9 - Atitudinea sinelui fata de experienta. Un mix interesant de cuvinte, concepte. Am gasit un sens nou si in acelasi timp simteam izul psihanalitic.

"Ca psihoterapeuti, scopul nostru este sa nu ajutam pacientii sa traiasca din ce in ce mai mult in interiorul unui astfel de sine coerent. Sarcina noastra este sa coream o relatie cu pacientii nostrii care sa le perimita sa dea un sens propriei experiente, sa se simta mai mult impreuna si sa relationeze cu altii mult mai profund si cu o mai mare satisfactie."

  

Intalnirea lunii Noiembrie a Grupului de suport pentru mame - Despre furie

               Ma tin de mult timp sa scriu despre experientele traite de mine la Grupul de Suport si Dezvoltare Personala pentru Mame. Nu veti gasi in acest post picanterii sau dezvaluiri ale mamelor care vin  ci doar experienta mea, vazuta prin ochii mei, simtita pe pielea mea, auzita prin urechile mele...caci da..la grup traiesc prin toti porii.. Dezvoltarea mea este atat de evidenta pentru mine, incat cu fiecare noua intalnire mai pun o caramida in "zidul cunoasterii', mai strang o mana intr-o relatie, mai observ reactii, mai pun mamele pe ganduri si ma pun pe mine pe ganduri.
             Cel mai mult in aceasta meserie  imi place constanta nevoie de autoactualizare. Nu poti cunoaste totul, insa poti invata in fiecare zi mii de lucruri. Si invat de la ele abordari diferite, unde este nevoie sa mai lucrez cu mine, in relatia noastra, la atmosfera de grup. Iau totul in serios si imi asum responsabilitatea formarii si  mentinerii grupului.
            Cand am pornit sa dezvolt conceptul de Grup pentru Mame cea mai mare concentrare a mea a fost pe crearea un mediu safe si potrivit pentru munca noastra. Este un lucru foarte important pentru mine: ca fiecare participant sa se simta acceptat si ok asa cum este.  Atmosfera grupului si conditiile de siguranta emotionala sunt asemanatoare solului pentru plante: nu te poti dezvolta pe un teren care nu iti este proprice. Poti supravieti insa cresterea e dificila.

Interviu cu Otilia Mantelers

               Îmi pot aduce aminte cu o exactitate dubioasa zilele care s-au scurs dupa ce am descoperit-o. Era frig. Si bucurându-ma de perioada preverbala si achizitia spectaculoasa a statului în fund a copilei cautam jocuri care sa-i stârneasca curiozitatea si asa exacerbata de a explora. Din blog în blog am ajuns pe un tarâm albastru cu papadii... joc si emotii. Am zis wow! dupa citirea primului post si am continuat cu putinele ramase... cred ca vreo cinci-sase. L-am pus în Bookmark si asta a fost: dragoste la prima vedere. Caci ea, Otilia, scria de te frapa: adevarul combinat cu povestea si jocul. Am întâlnit în domeniul psihologiei, dezvoltarii si educatiei o groaza de persoane si personaje, care mai de care având lucruri interesante de zis. Însa nu de putine ori am fost surprinsa sa descopar ca nu practicau ceea ce spuneau... si atunci sa citesc pe cineva care scrie despre dezvoltarea emotionala a copiilor si care experimenteaza zilnic filozofia în care crede a fost fascinant.
                În vara visam sa o aduc la Ploiesti sa ne încânte cu jocurile si povestile despre emotii. Acum, Otilia chiar ajunge în Ploiesti!
Pentru ca as vrea sa o cunoasteti si voi i-am adresat câteva întrebari (recunosc, mai mult ce ma interesa pe mine).

                 Iata un scurt interviu:

Evenimentul lunii noiembrie : Otilia Mantelers la Ploiesti!

     Luni scriam un post despre interactiunea cu copii si despre rolul jocului.
     Pentru ca surpriza a fost dezvaluita, va anunt si eu aici ca va puteti inscrie la Evenimentul lunii noiembrie la Ploiesti : Intalnirea cu Otilia Mantelers!

foto via http://www.elenaloghin.ro/

Va putet inscrie accesand linkul evenimentului de pe Facebook : http://www.facebook.com/events/297480607032337/

Sau catre noi, organizatoarele :Alina Comendant (tel.0723/600137) si  Cristina Toma Cochinescu (tel.0723/359076).

Nu ezitati sa comunicati si celor posibil interesati de acest eveniment.

Ps: este o mare bucurie pentru noi faptul ca evenimentul este primit asa de bine si ca mamicile care au participat la cursurile Otiliei au dat un feedback asa de  generos.

Calea gresita catre autonomie: Victimizarea copilului de catre parinti

         Saptamana aceasta am scris pentru UrbanMom - comunitatea de mamici prahovene un articol despre autonmie versus victimizare.

        Iata cateva pasaje din articol :

Cand oamenii traiesc conform unui scenariu, ca intr-o piesa de teatru regizata de altcineva, propria lor resursa de autonomie seaca. Cu cat rolul prescris si acceptat de tine este mai practicat cu atat simti ca ai mai putin control asupra propriei vieti si te simti mai neputincios.
Cand oamenii se simt neputinciosi nu pot gandi, nu se pot exprima, nu pot munci sau invata, nu se pot bucura , nu se pot opri din fumat sau baut, nu se pot trezi dimineata sau nu pot adormi seara, nu pot plange sau nu se pot opri din plans. Unii oameni se simt in mod continuu neputinciosi iar altii doar in anumite etape ale vietii.
Neputinta
Neputinta se invata in familie ! Hogie Wyckoff demonstreaza cum familia este primul mediu in care copii primesc "training pentru neputinta" sau popular spus invata cum sa fie Victime. Practic, copii sunt fortati sa intre in rolul de Victima in timp ce parintii le arata cum se joaca rolul de Salvator sau de Persecutor.
Invatarea rolului de Victima se face atunci cand parintii interfereaza si atenteaza la zonele in care copii au o potentiala resurse de putere.
Exista trei zone importante in care copii au putere inca de la nastere si care sunt cel mai frecvent atacate in familie :
1. puterea de a iubi : asta inseamna capacitatea de a avea legaturii armonioase cu alte fiinte umane
2. puterea de a gandi : abilitatea de a intelege lumea
3.puterea de a se bucura de ei insisi : capacitatea de a experimenta si de a fi constienti de corpul si emotiile lor.

    Articolul integral il gasiti aici .

   Sa aveti o saptamana frumoasa!

Sa inceapa joaca...

       Impreuna cu Cristina, de 3 X mamica pregatesc un eveniment de mare interes pentru parinti:

       Atunci când esti parinte notiunea timpului capata valente noi. Am remarcat ca parintii din jurul meu folosesc des fraza " nu stiu când a trecut timpul..."Si eu ma surprind adesea minunându-ma si zâmbind complice la pozele de la o zi, o saptamâna, o luna, doua luni... si ma gândesc oare cum de timpul acesta trece asa de repede?! Si ma mai gândesc la ce las în urma si la cât de important este interactiunea parintilor cu copii. Câte beneficii poate sa aduca, câte dificultati poate sa previna. As merge pâna la a pune la Tv sigla: "Pentru o viata sanatoasa interactionati si jucati-va cu copii cel putin 30 de minute pe zi", doar ca.. nu prea ma uit la Tv, si asta e o alta poveste.

Continuarea aici!

Stay tuned!

Foamea de stimulare, recunoastere si siguranta

          Nevoile de stimulare, recunoastere si siguranta sunt fundamentale si necesare supravietuirii. Ele sunt atat de importante incat uneori trec peste senzatia de foame sau somn. Consider un mare dar aceste nevoi care ne fac pe noi oamenii sa functionam in cele mai inalte moduri. Tot ele explica si de ce copii se poarta intr-un anume fel iar parintii devin coplesiti de comportamentul inadecvat.

          Daca aceste nevoi nu sunt satisfacute cautam sa le obtinem cu orice pret.Acestea ne sunt vitale pentru  a ne simti vii ( stimulati), intelesi ( recunoscuti) si in siguranta. Este interesant ce se intampla daca una dintre aceste trei nevoi este neimplinita: vom tinde sa o inlocuim cu alta. Asta ne asigura supravietuirea insa niciodata nu va fi cu adevarat satisafacatoare pentru ca toate cele trei nevoi sunt distincte si in mod egal importante. ( Ganditi-va la vechiul mod de crestere al copiilor pe principiul : "Il hranesc, il imbrac deci il cresc frumos" si veti constata ce efecte are substitutia stimularii si recunoasterii cu siguranta)

Va puteti imagina cele 3 nevoi fundamentale ca fiind pilonii unui triunghi echilateral : este nevoie de toti trei pentru a forma o figura autentica, lipsa unuia sau partialitatea conduce la o stare permanenta de discomfort si vigilenta.

Nevoia de stimulare impreuna cu cea de recunoastere sunt cele asupra carora vreau sa insist, deoarece ele sunt adesea ignorate sau nu li se acorda   atentie din lipsa de informare.

Conferintele Alethei Solter la Bucuresti II

           Cea de-a doua conferinta a Alethei : Cum sa reactionam in cazul lacrimilor, fricilor si crizelor de furie a fost revelatoare pentru intelesul plansului bebelusului. A vorbit mult despre un domeniu care ma pasioneaza si in care ma specializez : traumele copiilor si ce putem face noi ca parinti, ori ca terapeuti.

           Plansul copiilor starneste furia si sentimente vechi nedefinite ale parintilor.
           De ce plange bebelusul meu? e o intrebare frecventa a mamelor cu care interactionez. E bine de stiut ca plansul are doua functii:
      1. de comunicare:  copilul are o nevoie imediata ( de contact, de hrana sau de stimulare)  care se cere indeplinita pe cat se poate de repede
      2. de eliberare a stresului/ in caz de raniri ( fizica, emotionala, stres acumulat). In acest caz parintele trebuie sa identifice sursa durerii si sa reduca stresul. Este foarte important contactul cu copilul si sa i se permita sa planga.

          Parintiii se tem de plansul copiilor pentru ca ii face sa se simta neputinciosi, anxiosi si de cele mai multe ori nu stiu cum sa reactioneze.
          Vestea buna este ca de indata ce descoperim cum stau lucrurile cu plansul, comportamentul nostru, al parintiilor se adapteaza imediat. Plansul este raspunsul natural la durere. Este un mecanism superior al fiintelor umane de a se adapta si de a se vindeca. Lacrimile semnalizeaza ca ceva nu este in regula si trebuie intevenit. Asadar copii nu plang ca sa faca viata parintilor mai grea sau ca sa-i manipuleze, ci plang pentru ca vor sa le comunice ceva ori pentru a se elibera de posibile traume emotionale.
          Este foarte util sa recunoastem plansul copilului pentru a stii cum anume trebuie sa intervenim. Cele mai multe mame spun ca la aproxmativ o luna de la nastere deosebesc plansul copilului  ca reactie a nevoii de hrana de plansul ca nevoie de somn, ori de contact.
          In cazul plansului din cauza stresului sau a unei traume emotionale, acesta de obicei apare dupa ce au fost satisfacute toate nevoile si copilul tot plange. Exista multe cauze si surse ale stresului copiilor.Privind prin ochii lor putem descopri o nastere traumatica, o experienta de viata inceputa intr-un mediu nu tocmai primitor, niste parinti care se simt coplesiti, o serie de interventii intruzive asupra lor, incapacitatea de a-si satisface nevoile imediat etc.

Conferintele Alethei Solter la Bucuresti I

foto via parinteconstient

    Înainte de a începe sa va povestesc despre ce noutati am aflat si ce insight-uri am avut la cele doua conferinte este musai sa aflati cine este Aletha si mai ales cum este ea.
Aletha Solter este un psiholog elvetian care s-a specializat în California. Este fondatoarea Institutului Aware Parenting, care instruieste parinti din toate colturile lumii. Mi-a placut tare mult când am auzit ca a studiat cu Jean Piaget, dar si mai mult faptul ca reprezinta un model viu al conceptelor pe care le promoveaza.
Si-a crescut cei doi copii în mod democratic si acum acestia, la rândul lor îsi cresc copii în acelasi mod democratic.
    Poate mai presus de toate amanuntele studiilor sta caracterul ei. Lumea s-a oprit în loc timp de patru ore sâmbata si duminica, blândetea si claritatea mesajului a reusit sa patrunda adânc în gânduri si sa creeze schimbari. Are o voce calda, o privire zâmbitoare si asa cum îmi spunea Otilia, indiferent de ce parere ai despre tine ca parinte ea te face sa te simti mai bine într-o clipita.
   Pe Otilia, una dintre organizatoarele acestui eveniment am impresia ca o stiu de o viata. O citesc frecvent, o admir si îi multumesc pentru ca a facut posibila aceasta întâlnire. Mai mult nu spun acum, Otilia Mantelers merita un articol separat.

Atelier : Jocurile Psihologice: manipulare, vulnerabilitate sau blocaj? Sambata 29 septembrie 2012

Am conceput acest workshop pornind de la premisa enunţată de Eric Berne, fondatorul Analizei Tranzacţionale: ”Oamenii petrec cea mai mare parte a vieţii lor jucând jocuri psihologice.”
Jocurile psihologice spre deosebire cu jocurile copilăriei nu sunt ceva amuzant ori plăcut. Se desfăşoară în interacţiunea a două persoane, în plan inconştient, urmând de fiecare dată aceleaşi reguli şi având ca rezultat un sentiment neplăcut.
Dacă îţi pui adesea întrebări precum:
De ce mi se întâmplă tot timpul aşa ceva?
Cum de mi s-a întâmplat din nou?
Atunci înseamnă că ai luat parte la un joc psihologic.

Un exemplu clasic de joc psihologic este următorul intitulat ” Uite ce am făcut din cauza ta”: O persoană se simte nesociabila, iritată sau frustrată şi se cufundă într-o activitate care tinde să-l izoleze de ceilalţi. Un intrus, cum ar fi soţia sau unul dintre copii vine să-l mângâie sau să îl întrebe ceva moment în care acesta scapă pensula din mâna sau se loveşte cu ciocanul. Întreruperea aceasta îl face pe primul să ţipe furios la intrus: Uite ce am făcut din cauza ta!
Sigur că nu soţia a provocat lovirea sau scăparea pensulei ci propria lui iritare. Din păcate acest joc este uşor învăţat de către copiii mici, astfel încât trece de la o generaţie la alta.

Jocurile psihologice la mame si copii -Miercuri, 17 octombrie

Inca de cand am inceput sa studiez Analiza Tranzactionala ca forma de terapie am avut o curiozitate legata de luptele de putere care se tot duc intre oamenii. Cum se face ca intr-o lupta din aceasta atat cel care pierde cat si cel care " castiga' se simt prost?
Daca observi ca ti se intampla mereu acelasi fel de lucrui, dai peste acelasi tip de oameni si nu intelegi de ce se intampla asta, cel mai probabil te afli intr-un joc psihologic.
Deci...DA..jocurile psihologice NU sunt nici pe departe hazlii sau amuzante.

Interesul pentru jocurile psihologice m-a dus mai departe pentru a studia fenomenul printre copii. Am facut o cercetare pe elevii de scoala primara si invatatorii lor.Am descoperit ca exista frecvente jocuri ( lupte de putere, forme de manipulare, patternuri de comportament) de ambele parti.

"Intregul proces educational poate fi vazut ca procesul prin care copilul invata ce jocuri psihologice sa joace si cum sa o faca." Eric Berne.

Asadar va invit sa descoperiti cum se manifesta jocurile in faminilie, in special in relatia mama-copil, dar si despre rolul bunicilor, al pediatrului sau educatoarei in aceste jocuri si in pierderea responsabilitatii mamei.

Intalnirea de desfasoara la sediul Succes Personal,Ploiesti, de la 18.30 la 20.30

Costul intalnirii este de 30 Ron.
Pentru inscrieri ma puteti contacta prin mesaj privat.

Va astept cu drag!

Grupul de suport si dezvoltare personala pentru mame

...Totul începe din momentul în care afli că timp de 9 luni vei adăposti cea mai de preţ realizare, apoi şuvoiul de evenimente năvăleşte şi simţi nevoia să te regăseşti, să te reinventezi şi să te adaptezi.
Unele mame se recalibrează uşor, altele au nevoie de suport în demersul lor de creştere personală.

Te invităm sa iesi din monotonie si pasivitate si sa vii într-un cadru securizant, optim dezvoltării personale în care o să descoperi relaţionarea, cum să ai grijă de Copilul Interior şi să-ţi influenţezi starea de bine.

Grupul de dezvoltare personală pentru mame se doreşte a fi un grup ale cărui obiective includ dezvoltarea:
- unei perspective mai ample asupra rolului de mama si a vietii de familie;
- interactiunii si apartenentei la un grup;
- relatiilor de prietenie si intrajutorare.

Cadrul de referinţă care va fi folosit aparţine Analizei Tranzacţionale iar abordarea va fi una relaţionala.

Pe parcursul întâlnirilor se va lucra cu concepte precum:
- cele trei ipostaze ale personalităţii: Părinte, Adult, Copil
- simbioza dintre mamă şi copil;
- stroke-urile sau izvorul de energie nebănuit;
- jocurile psihologice preferate;
- structurarea timpului şi ce obţinem din fiecare etapă;
- mesaje parentale toxice: care sunt, cum le putem evita;
- scenariu de viaţă, tipuri de scenarii specifice mamelor;
- povesti terapeutice: rolul lor în procesul de creştere.

Trainer: Alina Comendant - Trainer, psihoterapeut, consilier in cariera

Structura: Clubul se desfasoara lunar, cate 2h, in zilele de miercuri, permanent

Locatia: Centrul Succes Personal Ploiesti, Sos. Vestului nr. 12

Investitia: 30 ron ron/persoana/intalnire.


Ce să aduci cu tine:

Curiozitatea şi disponibilitatea de a creşte personal şi interrelational.
Prejudecăţile şi miturile despre familie, rolul mamei, al copilului ascultător, al gospodinei desăvârşite.
Toate acestea si multe altele, vor fi discutate şi reinventate.

Este de preferat ca membrii să participe la fiecare întâlnire de grup, săptămânală.

Va asteptam cu drag.

Dezvoltarea tematicii- Grup de dezvoltare personala

Pentru a avea o viziune mai clara asupra tematicii am descris, pe scurt, ce vom face la fiecare intalnire din cele 10.

Prima întâlnire
Ne vom cunoaşte spunând: Bună ziua!.
Vom stabili modul de lucru şi ne vom împărtăşi aşteptările de la experienţa participării la grupul de dezvoltare personală.
La sfârşitul primei întâlniri fiecare participant va fi conştient de motivaţia care îl aduce în grup, de propriile nevoi şi resurse.

A doua întâlnire: Stările Eului: Părinte, Adult sau Copil?
Fiecare persoană poartă cu el mesaje, opinii, valori şi norme preluate de la proprii părinţi. Acestea fac parte din modul nostru de a gândi, simţi şi acţiona.
De asemenea, în interiorul structurii personalităţii este prezent şi Copilul interior. El a simţit pentru prima dată fericirea, tristeţea, furia sau sentimentul de vină.De fiecare dată când ne comportăm sau ne simţim ca un copil neputincios sau foarte vesel îl punem în scenă pe Copilul nostru Interior.
Mai sunt şi daţi când suntem în aici şi acum şi gândim, simţim şi ne comportăm în concordanţă cu prezentul, cu adevăratele resurse de care dispunem şi reuşim să luăm cele mai bune decizii.
La această întâlnire veţi descoperi:
- Cum funcţionează la voi aceste 3 ipostaze ale personalităţii
- Cum va ajuta şi cum vă limitează
- Cum să vă energizati starea eului pe care doriţi să o dezvoltaţi

Grup de dezvoltare personala

Grupul de dezvoltare personală şi autocunoaştere este un demers de autoexplorare şi relaţionare.

În fiecare zi, cu fiecare Bună ziua! deschidem, consolidam, construim şi stabilim relaţii. Unele dintre acesta reprezintă o sursă de energie, pe altele trebuie să le dezvoltăm pentru a evolua şi astfel să creştem împreună.

Pentru a identifica sursele care stau la baza dezvoltării relaţiilor interumane şi pentru a eficientiza modul în care ele sunt activate va invitam să parcurgem împreună cele 10 întâlniri săptămânale.

Cadrul de referinţă care va fi folosit aparţine Analizei Tranzacţionale iar abordarea va fi una relaţională.