Recent Posts

Wednesday 30 January 2013

Despre dezvoltarea emotionala a copiilor

                 Luand contact cu copii, in terapie ori la locuri de joaca, intalnindu-ma cu parintii lor, dar si citind si interesandu-ma dezvoltarea emotionala a copiilor am pornit un proiect  de informare si prevenire pe aceasta tema. Inca de la sfarsitul toamnei trecute am inceput impreuna cu Succes Personal si Cursuri Copii Ploiesti sa le oferim copiilor posibilitatea informarii corecte despre emotii, despre miturile privind emotiile si vulnerabilitatea, despre cum sa isi gestioneze emotiile, cum sa le inteleaga si integreze.

                Inca de la o varsta foarte frageda copiii incep sa simta diferite emotii. Ei cunosc tristetea, feiricirea, frica, furia, anxietatea si multe alte emotii. Acestea ne spun cum ne simtim in anumite situatii. Emotiile ne provoaca sa actionam si ne ofera energia de a stopa experientele negative si de a beneficia de mai multe experiente pozitive. Desi copiii simt aceste emotii, nu intotdeauna le inteleg. Si nu intotdeauna stiu ce ar putea sa faca atunci cand simt ceea ce simt.

                Acum o sa povestesc cum simt eu experienta aceasta a lucrului cu copiii despre emotii.
                A fost o perioada inainte sa devin mama cand evitam sa lucrez cu copii. Pe cat de mult imi placea compania lor si joaca cu ei, pe atat de mult aveam o temere de a lucra efectiv cu ei: predandu-le ori in terapie. Declicul s-a produs acum ceva timp in urma si azi pot spune ca ador sa lucrez cu copii ! Mi se pare ca au atat de multe resurse si lucruri de oferit incat nici nu imi amintesc teama mea initiala de a lucra cu ei.

               Merg si vorbesc, povestesc, ma joc, interpretez roluri, le asigur suportul si ii incurajez sa vorbeasca deschis despre ceea ce simt, despre ceea ce cunosc ei referitor la emotii, despre ce solutii li se potriveste, despre tehnici de gestionare a emotiilor.
              Nu le tin morala, nu le spun ce e bine si ce e rau, nu le predau informatii pur teoretice, nu ii parasc. Stau cu ei, ascultandu-i cu adevarat, sunt interesata de ce gandesc ei, de cum gandesc, ii ghidez in lumea minunata a emotiilor cu mare incredere in capacitatea lor de a gandi si de a simti. Nu dau gres. Nu e nevoie sa le spun eu ce ar putea sa faca pentru a nu se mai simti furiosi, tristi. E suficient sa ii intreb "De ce ai avea nevoie pentru a se simti mai bine? " Puhoaie de solutii sar in aer cu viteza luminii. Copiii stiu raspunsurile. Cateodata ma intreb daca au citit tehnici de terapie cognitiv-comportamentala.

Monday 28 January 2013

De ce dragostea conteaza 1- Bebelusul neterminat

             Pentru ca acest blog este un fel de jurnal pentru mine care ma ajuta sa centralizez anumite ganduri, carti, idei am hotarat sa creez e sectiune de recenzii.

            Exista o carte care m-a interesat in mod deosebit inca de la nasterea fiicei mele si pe care o voi sumariza in mai multe postari. Se numeste Why Love Matters si este scrisa de Sue Gerhardt.
           Cartea este un bestseller cu peste 15.232 exemplare vandute in primul an cu referinte precum " extrem de important" de la The Guardian si " o carte excelenta" de la Finnancial Times.
cartea explica de ce dragostea este atat de importanta pentru dezvotarea creierului in primii ani de viata, in special in dezvoltarea creierului nostru social si emotional si prezinta cercetari despre viata emotionala.
            Sue Gerhardt considera ca primele relatii ale bebelusui cu mama sau persoana care-l ingrijeste modeleaza sistemul nervos al bebelusului avand consecinte asupra vietii noastre ca adulti, in ciuda faptului ca nu ne mai amintim anii de copilarie mica.Autoarea demonstreaza cum dezvoltarea creierului  afecteaza starea de bine emotionala viitoare si cauta diferite patternuri responsabile de  comportamente antisociale, anorexie si dependente.

                                        Partea 1: Inceputurile: bebelusii si creierul

       

              Prima parte a cartii  face o introducere in anatomia si fiziologia creierului bebelusilor.

Monday 21 January 2013

Lasati copiii sa se joace cu noroi: murdarirea e sanatoasa!

             Cred cu tarie ca anumite lucruri pe poti face cel mai bine atunci cand e momentul potrivit. Mai exact joaca este atat de specifica copilariei incat ei se bucura prin toti porii lor sa invete prin joaca. Acesta ar trebui sa fie " seviciul" lor: sa se joace. Cred, la fel de mult, ca este de datoria noastra, ca parinti ori specialisti, sa le asiguram materiale si ocazii suficiente descoperirii prin joaca.
             Azi vreau sa vorbesc despre un tip special de activitatate pe care copiii il adora : joaca cu noroi, sau in baltocile cu apa..sau pictatul cu degetele sau orice implica murdarirea coprului si hainelor. Motivul pentru care am vrut sa scriu despre acest subiect este eradicarea credintei conform careia : Copii trebuie sa se joace frumos, fara sa se murdareasca, murdaria nu e buna.

           A trecut aproape un an de cand citeam in tren o transcriere a unei sedinte de psihoterapie integrativa, de Richard Erskine, si cand, citind urmatorul fragment, mi-au dat lacrimile, pentru copii care inca sunt deprivati si  conditionati in acest fel.
Iata fragmentul:

[...]
Richard ( terapeutul): Ai vrea sa petreci mai mult timp cu mine?
Bill ( clientul): Da, as vrea.
Richard: Ce ti-ar placea sa facem impreuna?
Bill : Poate sa mergem la tara..
Richard : Ce iti place sa vezi la tara? sau despre ce ti-ar placea sa vorbim in timp ce conduc?
Bill: despre orice
Richard:  orice despre natura, despre meleaguri.sau?
Bill: Pai..ma gandesc ca ceea ce facea tatal meu, uneori, era sa ma ia cu el la drum sambata
Richard: Vrei sa mergi la groapa cu gunoi, cu mine, azi?
Bill ( rade) : acolo te duci?

Saturday 12 January 2013

Procesul schimbarii intr-o poezie

Si pentru ca tot am vorbit despre schimbare si invatarea unor noi optiuni in acest post va prezint procesul  schimbarii in poezia Portitiei Nelson:

 Autobiografie in cinci capitole scurte

1. Merg pe strada
                 Pe trotuar e o gaura adanca.
                 Cad inauntru.
                 Sunt pierduta... Sunt neajutorata.
                 Nu e vina mea.
Dureaza o vesnicie sa gasesc o cale de iesire.

2.Merg pe aceasi strada.
                 Pe trotuar e o gaura mare.
                 Ma prefac ca nu o vad.
                 Cad din nou inauntru.
Nu-mi vine sa cred ca ma gasesc in acelasi loc.
                 Dar, nu e vina mea.
Si tot imi ia mult pana sa ies afara.

3.Merg pe aceasi strada.
                 Pe trotuar e o gaura mare.
                 Vad ca e acolo.
                 Si totusi cad in ea...e un obicei.
Ochii mei sunt deschisi,
Stiu unde sunt.
                 Este vina mea.
Reusesc sa ies afara imediat.

4. Merg pe aceasi strada.
                Pe trotuar e o gaura mare.
               O ocolesc.

5. Merg pe o alta strada.

foto via  http://janefraser.blogspot.ro/2009_08_01_archive.html

         

Friday 11 January 2013

Despre rezolutii si schimbari in noul an

         Bine v-am gasit in noul an !

          De cativa ani observ tot mai mult mixul de sentimente pe care-l incearca oamenii in primele zile ale noului an. Cred ca asa a fost dintotdeauna, doar ca aveam altele mai importante de observat si savurat. Acum nu pot sa nu privesc cum oamenii traiesc primele zile ca intr-un soi de bula de sapun colorata. Si imi place partea asta : cand isi dau timp pentru ei, cand sunt veseli, cand isi fac planuri pentru anul ce va sa vina. E ca si cum ar lua-o de la capt din nou. Asta aduce cu el noul an: o noua linie de start, diferita de cea de anul trecut. Una care promite mai mult si care are o doza de optimism. Cred ca avem nevoie mai des de o noua linie de start si poate de o permisiune de la noi insine de a spune Stop si apoi Start!
         O data cu reintrarea in rutina activitatilor zilnice bula magica dispare incetul cu incetul si desi nu vrem incepem sa ne trezim la realitate: sa dam nas in nas cu ea, sa o simtim pe pielea noastra infrigurata, cu corpul nostru care inca se resimte.
          Si uite asa, daca inainte de sarbatori ne facem un bilant al anului ce tocmai trece, ajunsi in noul an ne trezim cu carnetelul in mana trecand rezolutiile pentru noul an.
          Unii sunt meticulosi si isi pun dorintele in functie de strategii si formule psihologice, altii sunt romantici si viseaza la implinirea unor dorinte ascunse, unii le scriu, altii le memoreaza, unii le ascund si nu le spun nimanui, altii le scriu pe platforme si paneluri de dorinte, unii au o singura dorinta, altii au o lista mai mare ca a lui Mos Craciun, unii sunt realisti, altii sunt incurabili-de-optimisti. Toata lumea insa are cateva rezolutii comune: cu totii ne gandim sa fim sanatosi fizic si mental, sa petrecem mai mult timp cu familia, sa facem mai multe lucruri pentru noi, sa fim mai buni etc.
            Experienta din practica terapeutica mi-a aratat cateva lucruri despre schimbari, pentru ca fiecare rezolutie propusa isi doreste sa aduca o schimbare in viata noastra.